*Alexandru Maxim a oferit în ProSport primul interviu amplu în calitate de fotbalist al lui VfB Stuttgart. Nu a ocolit nicio întrebare și a dezvăluit detalii neștiute despre viața personală și obiectivele profesionale
*În doar două luni petrecute la Stuttgart, Alex Maxim a prins deja discursul unui fotbalist profesionist, știe să aleagă cele mai potrivite cuvinte atunci când este pus în fața unei întrebări dificile și nu ezită să își argumenteze ideile atunci când crede că jurnalistul nu are dreptate. După meciul cu Freiburg, din semifinalele Cupei, am luat micul dejun și l-am provocat la o discuție amplă.
Nemții îți spun „Torfabrik”, adică „Fabrica de goluri”, joci lângă fabrica Mercedes. Cum ai reușit să fabrici o adaptare atât de rapidă? Am avut parte de ajutor din plin. A început totul cu suportul antrenorului, om care m-a ajutat cu tot ce a putut, a avut încredere. Apoi, colegii din vestiar. Sunt niște băieți extraordinari, au avut grijă să mă simt în largul meu.
Apăruse o informație cum că ți se pregătește o perioadă de acomodare pe la echipa a doua. Nu este nimic real, a fost doar un zvon. În contractul meu este stipulat clar faptul că joc doar în prima și în a doua ligă, atât!
Revenind. Spune-mi cum te-a abordat VfB Stuttgart. Cum s-a ajuns la semnarea actelor? (râde) Cred că cel mai bine ar fi să-ți explice impresarul meu.
Intervine Lucian Marinescu: Era monitorizat de mai multe echipe, dar Stuttgart s-a mișcat cel mai repede. Au fost discuții avansate cu Freiburg, Malaga și Torino. VfB s-a hotărât repede, a trimis un avion privat după Alex la Marbella, m-au luat pe mine de la Salamanca și am venit în Germania să semnăm.
Cât de greu ți-a fost atunci când ai intrat pentru prima dată în vestiar? Primele două zile au fost super aiurea, ca în orice loc nou. Voiau să vadă cum mă comport, ce fel de persoană sunt. Doar că eu nu sunt genul de tip retras. Am încercat să intru în discuții cu ei, să mă integrez. Au văzut că sunt OK și de acolo a mers totul bine.
Ai intrat destul de repede pe teren. Totuși, veneai din România, acolo unde era pauza de iarnă. Am ajuns într-o vineri, cu două zile înainte de etapă. Labbadia m-a luat în cantonament, deși nu eram în lot, m-a ținut la hotel cu băieții, m-a luat la film cu echipa, iar asta m-a ajutat să stabilesc o relație cu lotul. Joi am debutat cu Genk, în Europa League. Secretul a fost încrederea pe care mi-a dat-o antrenorul, omul care m-a dorit aici.
Strict din punct de vedere fotbalistic, ce diferențe simți față de fotbalul din România? E mult mai greu din punct de vedere fizic, se joacă la o intensitate mult mai mare, atât la antrenamente cât și la meciuri. Primele două săptămâni terminam antrenamentele lat.
În Liga I ai impresionat prin dribling. Aici îți e la fel de ușor? Nu e vorba despre asta, pot să driblez oriunde. Chestia e că aici nu mai am la fel de mult timp pentru asta, trebuie să reacționez mult mai rapid.
Chiar în condițiile în care se presupune că fundașii lor sunt rudimentari la capitolul tehnică? ți se pare. Ai văzut meciul de aseară, ce avea Freiburg pe linia de fund. Au calitate în ceea ce privește lovirea mingii, fără asta nici nu ar fi primiți în Bundesliga.
Ultima dată când am vorbit spuneai că trebuie să progresezi din punct de vedere fizic. Cum mai ești la capitolul ăsta? Mult mai bine, mai ales pentru că în ultimele trei meciuri am jucat 90 de minute. Am fost plăcut surprins să văd că etapa trecută, cu M”Gladbach, am alergat 12,5 kilometri, cel mai mult din toată echipa și al doilea de pe teren.
Ai habar cât alergai la Pandurii? Sincer, nu. Dar sigur nu am alergat atât!
„Sunt același și cu un Bentley, și cu un Logan”
Fotbalistul dezvăluie în premieră detalii despre contactul cu celebritatea
Câștigi mulți bani. Te-ai schimbat? (râde) Nu, am tot 1,77, tot 72 de kile. Doar părul îl am puțin mai scurt. Banii pot să schimbe oameni, dar îmi doresc să nu fie cazul meu.
Clubul te folosește în scopuri de marketing? Chiar zilele următoare trebuie să particip la un eveniment de genul ăsta, pentru un producător de bere.
Contracte personale ai? Nike îmi pune la dispoziție ghetele cu care joc, urmează să semnăm.
Ce mașină conduci și ce mașină îți dorești să ai? Ai văzut și tu. Conduc un Mercedes C63 AMG. Ce visez? Atâta timp cât o sa am norocul să îmi permit să pot alege… o să o fac. Nu voi fi altfel la volanul unui Bentley, așa cum nu voi fi altul cu o Dacia Logan.
Ești atent la imaginea ta? E important cum mă prezint în fața fanilor, îi tratez cu atenția cuvenită. La fel, tratez cu seriozitate relația cu presa.
Văd că ai un iPhone 5. Fără ce aplicații nu poți trăi? Folosesc telefonul pentru a citi presa sportivă. Apoi, WhatsApp în fiecare zi, Facebook la fel. Ah, și Instagram-ul.
Cum interacționezi cu fanii în social media? Pe Facebook, pe contul „Maxim Alexandru Official” și pe Instagram pot fi găsit cu ID-ul „maximalexandru”. Cont pe Twitter nu am încă.
„Mama își face griji…”
Alex vorbește despre relația cu familia lui, despre felul în care vede femeia perfectă și despre sporturile pe care le urmărește atunci când nu este ocupat cu fotbalul
Cum e omul Alexandru Maxim? Un tip vesel, căruia îi place să interacționeze cu persoanele din jur. Sunt un optimist, văd mereu partea bună a lucrurilor care mi se întâmplă, chiar și atunci când nu îmi merge bine. Îmi iubesc foarte mult familia, sunt o persoană fericită.
Ai început fotbalul devreme, ai plecat de mic de acasă. E grea o astfel de copilărie? E greu pentru că nu poți să ieși cu ceilalți copii pe afară. Dar m-a maturizat, m-a făcut să privesc altfel viața și ceea ce am de făcut pentru a reuși. Cu trecerea timpului mi-am dat seama că am luat decizia corectă atunci când am ales să mă dedic fotbalului.
Ce te bucură cel mai mult când ajungi acasă, la Piatra Neamț? Nepoțica mea, fiica fratelui meu mai mare. Împlinește un an de zile luna viitoare și e feblețea familiei. E atât de micuță încât nu se poate obișnui cu mine, mă vede rar. Ultima dată, în vacanță, se uita puțin ciudat, nu mă mai recunoștea. O văd rar, din păcate, la fel ca și pe părinții mei. Îi văd doar de câteva ori pe an.
Vorbiți des la telefon? Da, zilnic. În special cu mama, e mai sensibilă. Își face griji mereu că sunt singur aici, deși îi tot zic că de mic sunt în situația asta, că mă descurc. Așa sunt mamele…
Ai timp liber? Nu prea.
Dar loc de un serial, seara, înainte de culcare, se găsește? Puțin. Am mai aruncat un ochi pe Prison Break în trecut. În ultima vreme m-am uitat la Two and a Half Men, apoi la noul serial al lui Charlie Sheen, la Anger Management. Dar nu m-a prins.
Femeia din viața ta cum va fi? De carieră sau de familie? Aș vrea să poată să îmbine ambele aspecte, desigur.
Te-ai gândit vreodată că este posibil ca o femeie să stea alături de tine pentru bani? Sau pentru faimă? (distrat) Da, m-am gândit de mai multe ori. Mai ales că nu sunt chiar așa frumos. (râde)
Ai suferit vreodată din dragoste? (Îi cade furculița din mână) Dacă am suferit vreodată din dragoste? Nu! Și sper nici să nu sufăr!
Doar fotbal consumi? Nu. Îmi place snookerul, asta joc cu fratele meu acasă. Tenisul de câmp îmi mai place. Hmmm… Când eram mic urmăream săriturile cu schiurile. Mă mai uit la handbal. Wow, ce am mai suferit acum, cu Oltchimul. Îmi venea să sparg tot prin casă la returul cu Gyor. Mă uit și la MotoGP. Îmi place de Valentino Rossi, ai văzut ce a făcut la ultima cursă? Incredibil!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER